I.born in a foreign land; hence,
I. In gen., foreign, alien; and subst., a stranger, a foreigner, an alien.
A. Of persons (very freq. in Cic., esp. in his orations): “homo longinquus et alienigena,” Cic. Deiot. 3: “alienigenae hostes,” id. Cat. 4, 10; cf. Liv. 26, 13: “testes,” Cic. Font. 10: “dii,” id. Leg. 2, 10: “mulieres,” Vulg. 3 Reg. 11, 1.—Subst.: “quid alienigenae de vobis loqui soleant,” Cic. Fl. 27: “si ipse alienigena summi imperii potiretur,” Nep. Eum. 7, 1; Curt. 5, 11; 6, 3; Vulg. Lev. 22, 10; ib. Luc. 17, 18.—
B. Of things: “vino alienigenā utere,” Gell. 2, 24; and with the adj. form: ălĭēnĭgĕnus , a, um: “pisces alienigeni,” Col. 8, 16, 9: “fetus,” id. 8, 5, 10: “semina,” id. 3, 4, 1: “ALIENIGENVM CORPVS,” Inscr. Orell. 5048: “ne alienigenae justitiae obliti videamur,” Val. Max. 6, 5, 1 ext.: “exempla,” id. 1, 5, 1 ext.: “studia,” id. 2, 1 fin.: “sanguis,” id. 6, 2, 1 ext.: “conversationis,” Vulg. 2 Macc. 4, 13.—