I.v. freq. n. [cubo], to lie down often, to be accustomed to lie down (rare): “anus hic solet cubitare,” Plaut. Curc. 1, 1, 76; Cic. Cael. 15, 36: “humi (pavones),” Col. 8, 11 fin.: “super pedes cubitantis reclinis,” Tac. A. 14, 5.—Of sexual intercourse: “cum aliquā (aliquo),” Plaut. Curc. 1, 1, 57; id. Stich. 4, 1, 41; Quint. 8, 3, 22.
cŭbĭto , āvi, 1,