I.perplexing: “verbum,” obscure, ambiguous, Plaut. As. 4, 1, 47; cf.: “quod aliud audiatur, aliud sentiatur,” Non. 151, 31.—Adv.: perplexābĭlĭter , in a perplexing manner, perplexingly: “perplexabiliter earum hodie perpavefaciam pectora,” Plaut. Stich. 1, 2, 28.
perplexābĭlis , e, adj. perplexor,