I.to lie upon the back; to lie back, recline (rare but class.): “hunc tu, diva, tuo recubantem corpore sancto Circumfusa super,” Lucr. 1, 38; * Cic. de Or. 3, 17, 63: “Tyrio recubare toro,” Tib. 1, 2, 75: “sus solo,” Verg. A. 3, 392; 8, 45: “antro,” id. ib. 8, 297: “in antro,” id. ib. 6, 418: “sub tegmine fagi,” id. E. 1, 1: “sub quā arbore,” Ov. A. A. 2, 342; Isid. 14, 4, 11; Val. Fl. 7, 523.
rĕ-cŭbo , āre, v. n.,