I.pass. scarifio, Scrib. 262 dub.), āvi, ātum, 1, v. a., = σκα^ρῖφάομαι, to scratch open, scarify: “gingivas,” Plin. 32, 7, 26, § 79: “truncum arboris,” Pall. Mart. 10, 28: “sinapi compressum,” Col. 12, 57, 1: “dentes,” Plin. 28, 11, 49, § 179; cf. id. 30, 3, 8, § 21.
scărīfo (-īpho ; later collat. form scă-rīfĭco , Pall. 4, 10, 28; cf.