previous next
largītor , ōris, m. largior,
I.a liberal giver, a bestower, granter, dispenser, distributer, imparter.
I. In gen. (rare; “not in Cic.): multarum rerum ac maxume pecuniae largitor,Sall. J. 95: “largitor voluntarius repente senatus factus,Liv. 6, 16: “minime largitore duce,liberal, id. 6, 2; cf. “praedae,id. 9, 42: “Bacche, sacri largitor laticis,dispenser, Sil. 7, 164.—
II. In partic., in a bad sense, a briber (class.): “exsistunt in re publica plerumque largitores et factiosi,Cic. Off. 1, 19, 64: “cujuscumque tribus largitor esset,id. Planc. 15, 37: “Lentulum largitorem et prodigum non putat,a spendthrift, squanderer, id. Cat. 4, 5, 10.
hide Dictionary Entry Lookup
Use this tool to search for dictionary entries in all lexica.
Search for in
hide Display Preferences
Greek Display:
Arabic Display:
View by Default:
Browse Bar: