previous next
perfringo , frēgi, fractum, 3, v. a. perfrango,
I.to break through, to break or dash in pieces, to shiver, shatter (class.).
I. Lit.
B. In partic., to break or burst through, to force one's way through any obstacle: “hostium phalangem,Caes. B. G. 1, 25: “aciem,Sil. 9, 362: “muros,Tac. H. 3, 20: “domos,to break into, id. ib. 4, 1.—
II. Trop.
A. To break through, violate, infringe: “decreta senatūs,Cic. Mil. 32, 87: “leges,id. Cat. 1, 7, 18: “ac prosternere omnia cupiditate ac furore,id. Clu. 6, 15.—
B. To break or burst through: omnia repagula juris, pudoris et officii perfringere. Cic. Verr. 2, 5, 15, § 39: “perfringere et labefactare tantam conspirationem bonorum omnium,id. Cat. 4, 10, 22: “animos suavitate,to affect powerfully, id. Brut. 9, 38.—Absol.: “haec (eloquentia) modo perfringit, modo irrepit in sensus,Cic. Or. 28, 97.
hide Dictionary Entry Lookup
Use this tool to search for dictionary entries in all lexica.
Search for in
hide Display Preferences
Greek Display:
Arabic Display:
View by Default:
Browse Bar: