previous next
per-pello , pŭli, pulsum, 3, v. a.,
I.to strike or push violently.
I. Lit. (rare; perh. not in Cic., for in Cic. Cæl. 15, 36, the true reading is pepulerunt): nixurit, qui niti vult, et in conatu saepius aliquā re perpellitur, Nigid. ap. Non. 144, 21.—
II. Trop., to drive, urge, force, compel, constrain, prevail upon: perpulit, persuasit, impulit, Paul. ex Fest. p. 216 Müll. (esp. freq. since the Aug. per.; in Curt. always with ut): si animus hominem perpulit, actum est; “animo servibit, non sibi: sin ipse animum perpulit, dum vixit, victor victorum cluet,Plaut. Trin. 2, 2, 24: “ad deditionem,Liv. 32, 14: “callidum senem callidis dolis compuli et perpuli, ut. etc.,Plaut. Bacch. 4, 4, 4: “numquam destitit Suadere, orare, usque adeo, donec perpulit,Ter. And. 4, 1, 38: “Aulum spe pactionis perpulerat, ut, etc.,Sall. J. 38, 2; Liv. 2, 61: “nec perpelli potuere ut, etc.,id. 2, 53: “perpellit, ut legatos ad Scipionem mittat,id. 29, 23; 32, 32: “aliquem perpellere ne, etc.,Sall. C. 26, 4.—With obj.-clause (so perh. only in Tac.): “Mithridates Pharasmanem perpulit dolo et vi conatus suos juvare,Tac. A. 6, 39 (33); 11, 29; 13, 54.—
2. To impress deeply, make an impression on, influence: “candor hujus te et proceritas, voltus oculique perpulerunt,Cic. Cael. 15, 36.
hide Dictionary Entry Lookup
Use this tool to search for dictionary entries in all lexica.
Search for in
hide Display Preferences
Greek Display:
Arabic Display:
View by Default:
Browse Bar: