I.to hawk or cough up, to spit out by coughing: per tussim exscreatur, si tolerabilis morbus est, pituita; “si gravis, sanguis,” Cels. 4, 6: “pura,” Plin. 24, 16, 92, § 145.—Absol.: “age, age, usque excrea,” Plaut. As. 1, 1, 27: “numquam exscreare ausus,” Suet. Ner. 24; Ov. H. 21, 24.
ex-scrĕo (excr- ), āre, v. a.,