I.to become frequent or strong, to increase, gain ground, prevail, spread (= crebrior fieri, augeri, crescere; “class.): mores deteriores,” Plaut. Merc. 5, 1, 9: “ventus,” Cic. Fam. 7, 20, 3; cf.: “auster increbruit,” Caes. B. C. 3, 26; Liv. 37, 13, 2: “nemorum murmur,” Verg. G. 1, 359: “fama belli,” Liv. 7, 12, 7: “ubi videt increbescere pugnas,” Sil. 10, 1: “numerus,” Cic. Or. 20, 66: “consuetudo,” id. Phil. 14, 5: “nonnullorum sermo increbruit,” id. Opt. Gen. Or. 4, 11: “inde rem ad triarios redisse, proverbio increbruit,” grew into a proverb, Liv. 8, 8, 11: “disciplina, quae nunc increbruit,” Cic. Verr. 2, 2, 3, § 7: “late Latio increbrescere nomen,” Verg. A. 8, 14: “lucernae lumen hilaratum,” became stronger, App. M. 5, p. 168.
in-crebresco , brŭi (also incrēbe-sco , bui), 3, v. n.,