1. A hangnail on the finger: “rediviam quidam, alii reluvium appellant, cum circa ungues cutis se resolvit,” Fest. p. 270, 17 Müll.; cf. Paul. ex Fest. p. 271, 11 ib.; so, “redivia, Titin. ib.: reduviae,” Plin. 30, 12, 37, § 111; 28, 4, 8, § 40.— “Prov.: cum capiti mederi debeam, reduviam curo,” i. e. to be busy about trifles, Cic. Rosc. Am. 44, 128. —
rĕdŭvĭa (rĕdĭvĭa ), ae, f.